REVIEW: Old, un horror realist care ori te intrigă, ori îl urăști

Filmul „Old” scris și regizat de M. Night Shyamalan este un thriller-horror care explorează ce se întâmplă atunci când niște turiști sunt în vacanță, blocați pe o plajă superbă și îmbătrânesc într-un ritm incredibil. Sună deja destul de înfricoșător, nu?

La fel ca toate filmele lui Shyamalan, există întorsături de situații și complicații sinistre ale poveștii, precum și un sentiment de pericol la orice pas, pe tot parcursul filmului. Unele scene sunt greu de suportat de către cei mai sensibili:  cadavre, personaje care se îmbolnăvesc, o pierdere de sarcină, o intervenție chirurgicală de urgență, sânge, crime și multe alte situații dificil de privit. Diverse personaje demne de Agatha Christie au boli cronice care se manifestă în moduri înspăimântătoare. Așa că, dacă nu ești un fan al filmelor de acest gen, nu te uita la Old, acest thriller suprarealist.

Așadar, o familie formată din cei doi părinți și doi copii (o fată și un băiat) se îndreaptă spre o plajă exotică și retrasă, în vacanță. Ei vorbesc vag despre trecerea timpului într-un mod pe care părinții îl fac adesea cu copiii lor – în mașină, în drum spre plajă, fetița începe și cântă, iar mama menționează cum abia așteaptă să audă vocea fiicei sale când va crește.

La scurt timp după aceea, se dezvăluie în film că mama ar putea să nu poată face asta, deoarece are o tumoră și aceasta ar putea fi o „ultimă călătorie” împreună. Fie din cauza sănătății sale fizice, fie a “sănătății” căsniciei ei care se află în declin.

Trecerea timpului se schimbă în diferite momente din viața ta, dar mai ales atunci când îți vezi copiii crescând prea repede, s-ar putea să nu poți fi martor la cea mai mare parte a călătoriei lor. Când „Old” regizat de M. Night Shyamalan, bazat pe cartea lui Pierre-Oscar Lévy și Frederick Peeters, se joacă tematic cu aceste sentimente și încearcă să fie suprarealist și înfricoșător în acest proces, reușește să te intrige.

Marea, țărmul și lumina soarelui ne vrăjesc, înainte ca detaliile infernale să se dezlănțuie. O jumătate de oră pe plajă e echivalentul unui an în lumea reală. Asta înseamnă aproape o viață întreagă condensată într-o zi. Nicio protecție solară și niciun ser anti-aging nu poate inversa aceste orori. Natura și omul sunt în conflict. La fel și realitatea și fantezia. Pentru ca povestea să funcționeze, Shyamalan trebuie să-și păstreze personajele prinse pe insulă. Un fel de câmp de forță.

În film sunt prezentate mai multe familii și diverse alte personaje, însă personajele principale sunt cele care deschid pelicula Old. Familia din scena de deschidere este formată din Guy (Gael García Bernal), Prisca (Vicky Krieps), Trent (Nolan River și Luca Faustino Rodriguez – copii, Alex Wolff – adolescent, Emun Elliott – adult) și Maddox (Alexa Swinton – copil, Thomasin McKenzie – adolescentă, Embeth Davidtz – adult). Managerul stațiunii le spune despre o plajă retrasă, unde pot evita aglomerația cauzată de turiști, ei acceptă și sunt duși acolo de nimeni altul decât de regizorul filmului, Shyamalan însuși. Până la urmă, dacă a regizat filmul, de ce nu i-ar duce chiar el pe plaja “pierzaniei”?

Însă aceștia nu vor fi singuri pe plaja fatidică. Lor li se alătură un doctor pe nume Charles (Rufus Sewell), soția sa Chrystal (Abbey Lee), mama sa Agnes (Kathleen Chalfant) și fiica sa Kara (Mikaya Fisher – copil, Eliza Scanlen – adolescentă ). De asemenea, un al treilea cuplu li se alătură –  Jarin (Ken Leung) și Patricia (Nikki Amuka-Bird). Toți acești turiști întâlnesc un călător misterios când ajung pe plajă – un rapper pe nume Mid-Sized Sedan (Aaron Pierre). El sângerează din nas, iar iubita lui este găsită moartă. Deloc ciudat, nu?

Încă de la sosirea lor, frumusețea acestei plaje desprinsă parcă din paradis, înconjurată de stânci abrupte, se simte cumva bizară și amenințătoare. Valurile se sparg de stâncile imense care împrejmuiesc plaja idilică, iar acest perete de stânci pare să crească, pe măsură ce ziua trece. Când personajele încearcă să meargă înapoi pe drumul pe care au venit, leșină și se trezesc din nou pe plajă. Și apoi, lucrurile devin foarte ciudate.

După ce te uiți la Old, îți dai seama că face referiri la multe temeri umane

Trent și Maddox devin brusc considerabil mai în vârstă, cu aproximativ cinci ani mai mari în câteva ore. Cei de pe plajă își dau seama că fiecare jumătate de oră pe această plajă este echivalentul unui an în mod normal. Pe măsură ce copiii îmbătrânesc, adulții se confruntă cu propriile lor probleme fizice cauzate de îmbătrânire, inclusiv probleme de auz și vedere, demență, o tumoră din corpul lui Prisca, dar și decesul din cauze naturale a celei mai în vârstă persoane de pe plajă. Oare pot să parăsească plaja înainte ca 24 de ore să treacă și să îmbătrânească 48 de ani?

Din păcate, filmul își pierde din valoare atunci când regizorul decide să ofere câteva explicații și să conecteze puncte care nu trebuiau conectate. Old ar fi trebuit să se termine ambiguu și să te lase să-ți faci propriile scenarii, pentru că finalul prezentat de către Shyamalan nu pare deloc verosimil. Și anume, un grup de oameni de știință care fac experimente pe oameni, vrând să testeze în premieră anumite medicamente și tratamente pentru boli incurabile, precum epilepsia sau cancerul. Și profită de acest “fenomen natural” de pe plajă, care îmbătrânește oamenii foarte rapid. Filmele lui Shyamalan au o problemă: tot ceea ce duce la finalul lor pare să se bazeze pe promisiunea de explicație. Așază-te confortabil și așteaptă puțin: totul va avea sens, în cele din urmă. Dar vrei asta?

Thrillerul lui Shyamalan are o distribuție puternică și un concept inițial captivant, dar este inegal în ceea ce privește acțiunea. Gama emoțională necesară pentru un thriller psihologic înfiorător, cum este Old, trebuie să fie la cote maxime. Alex Wolff este deosebit de bun în portretizarea unei persoane care a îmbătrânit prea repede și care are probleme în procesarea tuturor sentimentelor complicate din acest proces haotic. De asemenea, Sewell „rumegă” ce se întămplă ca un chirurg arogant, iar Bernal și Krieps încearcă să schițeze cum o căsătorie pe ducă ar reacționa atunci când se confruntă cu o criză de neimaginat. Iar Leung și Amuka-Bird joacă singurul cuplu plăcut și stabil al poveștii care, evident, sfârșește tragic.

Cele mai bune și mai ciudate părți ale filmului se bazează în principal pe creșterea accelerată a copiilor, împreună cu anomaliile fiziologice cu care se confruntă diferite personaje în timp ce îmbătrânesc.

Ne dăm seama, încă o dată, prin prisma acestui film, că timpul este efemer, iar frumusețea e trecătoare. Familia este totul, iar dragostea ne va ține în viață – asta  e tot ceea ce contează.

Old este un film care stă cu tine mult timp după ce s-a terminat, pentru orice adult care poate înțelege sensul său mai profund. La exterior, pare a fi un film SF despre o insulă care îmbătrânește oamenii foarte repede și care este utilizată ca un teren de testare în numele științei. Dar la un nivel mai profund, filmul atinge subiecte foarte reale și intense. Filmul face referiri la fricile umane, cum ar fi frica de a îmbătrâni atât mental cât și fizic, frica de a-ți pierde frumusețea și tinerețea, teama de a-ți pierde reputația pe care ți-ai construit-o și, cel mai important, frica de a fi prins în toate dramele neimportante (în primul rând, în cadrul căsătoriei și al familiei) din viață. Și apoi, într-o zi, să îți dai seama că totul s-a încheiat. Old te face să te gândești la cât de repede zboară timpul, de fapt, și la modul în care trebuie să savurăm momentele din viață și să-i prețuim pe cei dragi.